'A
furmicula di ‘sti tempi
«Sugnu
‘na furmicula di ‘sta ginirazioni,
me matri
sappi darimi 'na bona 'ducazioni:
rispittari, accucchiari, a bonu travagliari;
accussì,
‘e me figli appi saputu educari.
Certu, me
catananna ‘un fici beddra figura!
A cicala,
ci 'a putiva dari tecchia di virdura!
Ma chi
vuliti! Pi cu va sempri a travagliari,
ci
veni forti, ‘na lagnusuna, putiri aiutari.
Mischina!
'A stati, a travagliari la passava,
però
o vernu, 'u frummentu si mangiava;
mentri
‘a Cicala, ca a cantari sempri iva,
di mmernu,
senza nenti, la fami po’pativa.
Ora,
però ‘u munnu va a test’appuzzuni,
‘un
si sapi cchiù: cu è massaru e cu è lagnusuni.
'A niputi
da Cicala va sempri a cantari:
di
‘na casa discografica si fici scritturari.
Affaccia a
televisioni, si gira tutt’u munnu,
havi un
partafogliu ca pari essiri senza funnu.
Si la
viditi, havi li gargi, chiatti e
grassi,
mentri
i'... mancu li sordi pi pagarimi li tassi.»
( Pino
Bullara)